Orice şahist este privit ca un model în colectivul său!

* Ne-a declarat Ştefan Axinte, preşedintele CS Micul Şahist Iaşi şi arbitru în cadrul Campionatelor Mondiale Şcolare de Şah de la Iaşi, din România.

Vineri, pe 28 aprilie 2017, Campionatul Mondial Şcolar de Şah, găzduit de Palatul Culturii din Iaşi, a ajuns la borna cu nr. 7. La categoria "OPEN 11 ani", arbitrul de concurs este Ştefan Axinte (57 ani), nimeni altul decât preşedintele CS Micul Şahist Iaşi, club care a avut realizări remarcabile de-a lungul timpului. O discuţie cu Ştefan Axinte, absolvent al Colegiului de Antrenori de Şah şi un "boem" în lumea şahului ieşean şi nu numai vine de la sine:

- Domnule Ştefan Axinte, cu ce gânduri aţi abordat acest Campionat Mondial Şcolar de Şah de la Iaşi, atât în calitate de preşedinte al unui club de şah, de antrenor şi de arbitru?

- Ca preşedinte de club şi antrenor de şah este a doua mea experienţă la nivel înalt, după Mondialul Şcolar de Şah de la Iaşi, din 2012, atunci când CS Micul Şahist Iaşi a avut realizări foarte bune, prin locul 3 ocupat de Miruna Lehaci, locul 2 ocupat de Rareş Bîghiu şi locul 5 ocupat de Diana Lupaşcu. În prezent, la turneul din acest an, de la Palatul Culturii, competiţia este mult mai dificilă şi este net superioară celei din 2012. Nu ştiu dacă din cei 16 sportivi prezenţi în competiţie de la CS Micul Şahist Iaşi va lua cineva medalii, dar aş dori ca măcar în primii şase să existe şi 2-3 şahişti de la noi, pe aşa zisul podium extins. Ca arbitru, mă aflu în faţa primei mele competiţii la nivel internaţional. Cerinţele sunt mari, dar trebuie să ne descurcăm!

- Este municipiul Iaşi capitala şahului în România, aşa cum se spune? De fapt, în aceste zile, putem spune că Iaşul este şi capitala şahului mondial, nu?

- Cu siguranţă, da! În aceste zile Iaşul este şi capitala şahului mondial, nu numai capitala şahului românesc. Staff-ul Federaţiei Române de Şah, care este din Iaşi, are o activitate prodigioasă şi sunt mulţi din ţară care vor să ne urmeze exemplul. Sunt concursuri multe de şah în Iaşi, inclusiv la nivel internaţional. Domnul Vasile Manole, preşedintele AJ Şah Iaşi, vicepreşedintele FR Şah şi directorul turneului în cadrul acestor Campionate Mondiale Şcolare de Şah a iniţiat, încă din 1994, şahul în grădiniţe şi şcoli şi a fost un lucru foarte bun. Până acum cinci ani, în ţară nu se făcea şah în şcoli şi grădiniţe, dar a început să se facă acest lucru în Bucureşti, Timişoara, Constanţa etc, luând exemplul Iaşului. Cu cât baza piramidei este mai mare, cu atât este mai bine în orice sport.

- Este posibil ca Iaşul să găzduiască pe viitor şi alte competiţii de şah la nivel internaţional?

- Este foarte probabil acest lucru. La conferinţa de presă de la Primăria Municipiului Iaşi, cea care a deschis actuala competiţie, s-a spus că în 2019, Campionatul Mondial de Şah pentru Amatori ar putea fi organizat la Iaşi. Aici e vorba şi de calitatea organizatorică a ieşenilor, meritul fiind şi al jucătorilor şi al părinţilor, care susţin şahul.

- Cum aţi reuşit pe copii să-i atrageţi la clubul dumneavoastră, CS Micul Şahist Iaşi?

- La clubul nostru suntem o familie. Toată lumea vine cu mare plăcere la club. Noi am mai fost şi la fotbal împreună, am făcut şi o plimbare împreună, iar în fiecare an, timp de două săptămâni, mergem la mare, în cantonament. Anul trecut au fost 10 copii în cantonament, anul acesta vor merge 15.

- Cât ajută şahul în dezvoltarea copiilor?

- Este greu de cuantificat acest lucru, sunt mulţi specialişti, inclusiv din America, care se ocupă cu acest aspect! Dar şahul ajută cu siguranţă la dezvoltarea unor caractere puternice şi inteligente. În şah sunt modele care sunt demne de urmat, inclusiv juniorii de top din Iaşi sunt modele pentru alţii. Aţi văzut filmul "Liceenii"? Oana Sârbu era olimpică, dar şi şahistă! După părerea mea, orice şahist este privit ca un model în colectivul său!

- Care a fost modelul în şah al lui Ştefan Axinte?

- Eu sunt un om de echipă, dar mi-a plăcut mult de extravagantul Bobby Fischer. Am crescut cu el!

- Cine v-a învăţat şah, în anii copilăriei?

- Tatăl meu m-a învăţat să joc şah. Am locuit într-o casă în Tg. Cucu, în zona denumită "Cinci drumuri", pot spune că am crescut între evrei, iar acolo, în curtea mea, am jucat şah începând de la 6-7 ani. Evreii erau prietenii mei şi partenerii mei de şah. La un club de şah am ajuns la 14 ani, la CSŞ Unirea Iaşi, unde l-am avut ca antrenor şi conducător pe Adrian Marcovici, un alt evreu. Am ajuns la clubul de şah după ce m-am lăsat de fotbal. Era în 1974, jucam fundaş dreapta şi am luat un genunchi în spate, am avut coaste fisurate. Şi aşa am ajuns la şah!

- Ce alte activităţi aţi mai avut în afara şahului?

- Eu sunt un boem. Am frecventat cinci ani "Junimea" şi doi ani cenaclul "Quasar". Am publicat poezie şi povestiri SF. Am mai fost şi redactor de şah la Radio Vox T, aveam redacţia la Hotelul Moldova din Iaşi. Aş vrea să vin acum şi la întâlnirile cu public ale Asociaţiei Literare Păstorel Iaşi, sper să-mi fac timp pentru acest lucru!

- Care sunt obiectivele dumneavoastră în "sportul minţii"?

- E frumos să-l iei pe un copil de la "zero" şi să-l faci campion sau un caracter puternic, dacă sunt amândouă e superb. A lăsa ceva în urma ta, o moştenire frumoasă, poate fi un obiectiv pentru mine!

DAN TEODORESCU